SI, si, s. m. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si.

si sm [At: ANTONESCU, D. / Pl: ? / E: it, fr si] (Muz) 1 Denumire simbolică în notația silabică a celei de a șaptea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale H). 2 Sunet corespunzător lui si (1). 3 Notă corespunzătoare lui si (2).

si sm [At: ANTONESCU, D. / Pl: ? / E: it, fr si] (Muz) 1 Denumire simbolică în notația silabică a celei de a șaptea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale B). 2 Sunet corespunzător lui si (1). 3 Notă corespunzătoare lui si (2).

SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. – Din it. si.

SI s. m. invar. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

SI s.m. invar. (Muz.) Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. [< it. si].

SI s. m. inv. (muz.) treapta a șaptea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. (< it. si)

SI m. invar. 1) Treapta a șaptea din gama majoră-tip. 2) Nota și sunetul corespunzător. /<it., fr. si

*si m. (literele inițiale din imnu sfîntuluĭ Ion, lat. la voc. Sancte Iohannes). Muz. A șaptea notă a gameĭ.

*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con și care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză.

si s. m., pl. si

si s. m., pl. si

si s. m. invar.

si (< it., fr. si) 1. Denumirea, în notația silabică, a celei de-a 7-a trepte a gamei* diatonice* do; corespunde literei h în notația germ. și literei b în notația engl. În octava* centrală a pianului, sunetul* s. are frecvența* de 493,8 Hz* în scara temperată* și de 495 Hz în scara naturală*, în ambele cazuri aflându-se la un ton*, mai sus decât sunetul la = 440 Hz dat de diapazonul (5) normal. 2. În complexul de relații funcționale* ale tonalității (1), nota s. poartă numele de sensibilă*, ca treaptă a VII-a a gamelor do major și do minor armonic, manifestând o puternică atracție către tonica* superioară, de care o desparte un semiton*. ♦ Nota s. a fost introdusă la începutul sec. 17 și reprezintă punctul final al încercărilor inițiate în sec. precedent (v. bocedizare*) pentru a se reduce numărul mutațiilor (2) în practica guidoniană a solmizării* și a se ușura astfel aplicarea acesteia. Hexacordul* s-a transformat în heptacord*, netezind calea de afirmare a sistemului tonal bazat pe octavă*. Acest lucru a însemnat declinul definitiv al solmizării, proces de intonare înlocuit cu solfegierea* notelor octavei. După Ludovico Zacconi (în compendiul Prattica della musica, două părți, 1592 și 1622), denumirea notei s. a fost introdusă de Anselme de Flandra, unind inițialele cuvintelor Sancte Iohannes de la sfârșitul imnului de care s-a servit Guido d’Arezzo pentru stabilirea denumirii sunetelor hexacordului natural.

SI (METR.), abreviere folosită pentru Sistemul Internațional de Unități de Măsură. V. unitate.

Si (< it.) s. m. invar. (MUZ.) Una dintre cele șapte denumiri simbolice ale sunetelor muzicale, corespunzătoare notației literale H.