opțiuni
  • info

8 definiții pentru șăgaci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șăgaci, ~ace a [At: NECULCE, L. 185 / V: (înv) șig~ / Pl: ~ / E: șagă + -aci] (Îrg; d. oameni) Șăgalnic (1).

ȘĂGACI, -E, șăgaci, -e, adj. (Învechit și popular) Glumeț, șăgalnic. Unii dintre meseni, care sînt buni cîntăreți și totodată și șăgaci... încep a cînta cîte-un cîntec glumeț. MARIAN, NU. 682.

ȘĂGACI, -CE, șăgaci, -ce, adj. (Înv.) Glumeț, șăgalnic. – Din șagă + suf. -aci.

ȘĂGACI adj. (Mold., Ban.) Glumeț. A: Mihai-Vodă nu este, cum s-arăta, blînd, șigaci cu toțîi și moale, ce într-alt chip. NECULCE. La cină de masă cu șăgi îl desfăta pre dînsul, că era în lucrurile șăgilor de mirat șegaciu. NCCD, 368. C: Shĕgacs. Jocosus. AC, 367. Variante: șegaciu (NCCD, 368), șigaci (NECULCE). Etimologie: șagă + suf. -aci. Vezi și șagă, șeganie, șugui, șuguitor. Cf. ș o d (2), șuguitor, zefliu.

șigaci, ~ce a vz șăgaci

ȘIGACI adj. v. șăgaci.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘĂGACI adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

șăgaci adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Intrare: șăgaci
șăgaci adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăgaci
  • șăgaciul
  • șăgaciu‑
  • șăgace
  • șăgacea
plural
  • șăgaci
  • șăgacii
  • șăgace
  • șăgacele
genitiv-dativ singular
  • șăgaci
  • șăgaciului
  • șăgace
  • șăgacei
plural
  • șăgaci
  • șăgacilor
  • șăgace
  • șăgacelor
vocativ singular — —
plural — —
șigaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șăgaci, șăgaceadjectiv

etimologie:
  • șagă + sufix -aci. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.