opțiuni
  • info

17 definiții pentru șăgalnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘĂGALNIC, -Ă, șăgalnici, -ce, adj. Care face glume; care provoacă râsul; glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. -alnic.

șăgalnic, ~ă a [At: CANTEMIR, S. M. 284/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: șagă + -alnic] (Pop) 1 (D. oameni) Care este glumeț Si: (îrg) șăgaci, (reg) șăgos. 2 (D. fizionomia sau d. manifestările oamenilor) Care provoacă hazul (păstrând o aparentă seriozitate).

ȘĂGALNIC, -Ă, șăgalnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. -alnic.

ȘĂGALNIC, -Ă, șăgalnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Glumeț, hazliu; șugubăț, poznaș. Te-am cunoscut, fine Iorgule, după vorbele tale șăgalnice, a zîmbit ea. SADOVEANU, N. P. 45. Cînta cîntece șăgalnice. CREANGĂ, P. 108. Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. EMINESCU, O. I 85. Ha, ha, ha! că șăgalnic mai ești, arhon sărdar. ALECSANDRI, T. 457. ◊ Fig. Șăgalnic, un cuc își chemă numele. C. PETRESCU, R. DR. 93. Stoluri albe de hulubi se adunau în salbe, se risipeau în joacă șăgalnică, se alungau gîngurind. id. ib. 287. Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Top cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. ◊ (Adverbial) Femeile și fetele alergau pe pajiște și chicoteau șăgalnic. CAMIL PETRESCU, O. I 315. – Variantă: șegalnic, -ă (SLAVICI, N. I 83) adj.

ȘĂGALNIC, -Ă, șăgalnici, -e, adj. Glumeț, hazliu, poznaș.

ȘĂGALNIC șăgalnică (șăgalnici, șăgalnice) 1) (despre persoane) Care este predispus spre șagă; înclinat să glumească. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bună dispoziție. /șagă + suf. ~alnic

șăgálnic, -ă adj. (d. șagă). Est. Glumeț, ĭubitor de șăgĭ. – Fam. șa-, dar lit. șă- și rar șe-.

ȘEGALNIC, -Ă adj. v. șăgalnic.

șagalnic a. Mold. glumeț: Cupidon, un paj șagalnic EM. [V. șagă].

șegálnic, V. șăgalnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șăgalnic (pop.) adj. m., pl. șăgalnici; f. șăgalnică, pl. șăgalnice

șăgalnic (pop.) adj. m., pl. șăgalnici; f. șăgalnică, pl. șăgalnice

șăgalnic adj. m., pl. șăgalnici; f. sg. șăgalnică, pl. șăgalnice

șăgalnic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘĂGALNIC adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

șăgalnic adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Șăgalnic ≠ melancolic

Intrare: șăgalnic
șăgalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăgalnic
  • șăgalnicul
  • șăgalnicu‑
  • șăgalnică
  • șăgalnica
plural
  • șăgalnici
  • șăgalnicii
  • șăgalnice
  • șăgalnicele
genitiv-dativ singular
  • șăgalnic
  • șăgalnicului
  • șăgalnice
  • șăgalnicei
plural
  • șăgalnici
  • șăgalnicilor
  • șăgalnice
  • șăgalnicelor
vocativ singular — —
plural — —
șegalnic
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șegalnic
  • șegalnicul
  • șegalnicu‑
  • șegalnică
  • șegalnica
plural
  • șegalnici
  • șegalnicii
  • șegalnice
  • șegalnicele
genitiv-dativ singular
  • șegalnic
  • șegalnicului
  • șegalnice
  • șegalnicei
plural
  • șegalnici
  • șegalnicilor
  • șegalnice
  • șegalnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șăgalnic, șăgalnicăadjectiv

  • 1. Care face glume; care provoacă râsul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: glumeț hazliu poznaș vesel șugubăț antonime: melancolic
    • format_quote Te-am cunoscut, fine Iorgule, după vorbele tale șăgalnice, a zîmbit ea. SADOVEANU, N. P. 45. DLRLC
    • format_quote Cînta cîntece șăgalnice. CREANGĂ, P. 108. DLRLC
    • format_quote Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • format_quote Ha, ha, ha! că șăgalnic mai ești, arhon sărdar. ALECSANDRI, T. 457. DLRLC
    • format_quote figurat Șăgalnic, un cuc își chemă numele. C. PETRESCU, R. DR. 93. DLRLC
    • format_quote figurat Stoluri albe de hulubi se adunau în salbe, se risipeau în joacă șăgalnică, se alungau gîngurind. C. PETRESCU, R. DR. 287. DLRLC
    • format_quote figurat Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Femeile și fetele alergau pe pajiște și chicoteau șăgalnic. CAMIL PETRESCU, O. I 315. DLRLC
etimologie:
  • Șagă + sufix -alnic. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.