26 de definiții pentru verbină
din care- explicative (20)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VERBINĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
VERBINĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
verbină sf [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~rvenă, (îrg) be~, ~benă, (înv) berbenă, ~rvână, ~rvi~ / Pl: ~ne / E: lat verbena cf fr verveine] 1 (Șîc ~-de-câmp, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia verbenaceelor, cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunzele trifide și cu florile mici roșietice, dispuse în spice lungi, care se folosește în medicina populară, la cicatrizarea rănilor sau contra durerilor de rinichi, ficat, splină etc. Si: veronică (1), sporici, (reg) măturiță (Verbena officinalis). 2 (Șîc vervină-de-grădină) Plantă erbacee decorativă, obținută prin hibridarea unor specii de verbenacee, care are florile felurit colorate Si: urzicuță (Verbena hybrida). 3 Plantă erbacee decorativă, din familia verbenaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu frunzele pețiolate, cu florile purpurii sau liliachii, dispuse în spice umbeliforme (Verbena aubletia). 4 (Prc; csc) Tulpina sau frunzele verbinei (1) folosite în medicina populară sau în homeopatie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbină s.f. (bot.) Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee, decorative, cu frunzele dințate, ascuțite la vîrf și acoperite cu peri, cu florile roșii, albe, purpurii sau liliachii (Verbena); plantă care face parte din fiecare dintre aceste specii sau varietăți. ♦ Restr. Tulpina sau frunzele acestei plante folosite în medicina populară sau în homeopatie. • pl. -e. și vervenă, verbenă, vervină, bervină s.f. /<lat. verbena,-ae.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERBINĂ, verbine, s. f. Nume dat mai multor specii și varietăți de plante erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vîrf și acoperite cu peri aspri și cu flori roșii, roz, albe, purpurii sau liliachii (Verbena). În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, S. N. 86. Mirosul florilor veni pînă la el și se depărta iară, lăsînd în urmă numai un parfum de verbină. ANGHEL-IOSIF, C. E. 18. Bătrîna schimba apa de prin paharele cu verbine, cu busuioc și rosmarin. MACEDONSKI, O. III 9. Mi-ai luat din grădină O garoafă și-o verbină. TEODORESCU, P. P. 288.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VERBINĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vîrf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [Var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERBINĂ/VERVENĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VERBINĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dințate și cu flori roșii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; Var. vervenă] /<lat. verbena
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verbină f. plantă cu florile mici lila deschise (Vervena). [Indirect din lat. VERVENA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*verbínă f., pl. e (lat. verbéna, fr. verveine). O plantă verbenacee ornamentală și oficinală cu proprietățĭ amare, aromatice și astringente (verbéna officinális). – Și măturiță și sporiș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
berbină sf vz verbină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
berbincă sf vz verbină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verbenă sf vz verbină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervână sf vz verbină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervenă sf vz verbină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vervină sf vz verbină
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bervină s.f. v. verbină.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
verbenă s.f. v. verbină.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vervenă s.f. verbină.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vervină s.f. v. verbină.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERBENĂ s.f. v. verbină.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
verbină s. f., g.-d. art. verbinei; pl. verbine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!verbină s. f., g.-d. art. verbinei; pl. verbine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verbină/vervenă s. f., g.-d. art. verbinei/vervenei; pl. verbine/vervene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VERBINĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VERBINĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
verbină (-ne), s. f. – Vervenă, plantă. – Mr. virghină. Lat. verbena (sec. XIX). – Der. directă din lat. (Pascu, I, 98; REW 9219) este indoielnică și mai mult cea din bg. vărbina (Conev 43). Este dubletul lui vervenă, s. f., din fr. verveine.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verbină, verbinesubstantiv feminin
- 1. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În mai dădeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria, la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, S. N. 86. DLRLC
- Mirosul florilor veni pînă la el și se depărta iară, lăsînd în urmă numai un parfum de verbină. ANGHEL-IOSIF, C. E. 18. DLRLC
- Bătrîna schimba apa de prin paharele cu verbine, cu busuioc și rosmarin. MACEDONSKI, O. III 9. DLRLC
- Mi-ai luat din grădină O garoafă și-o verbină. TEODORESCU, P. P. 288. DLRLC
-
etimologie:
- verbena DEX '09 DEX '98 DN