verbină sf [At: ENC. ROM. / V: (rar) ~rvenă, (îrg) be~, ~benă, (înv) berbenă, ~rvână, ~rvi~ / Pl: ~ne / E: lat verbena cf fr verveine] 1 (Șîc ~-de-câmp, ~-sălbatică) Plantă erbacee din familia verbenaceelor, cu tulpina erectă, ramificată în partea superioară, cu frunzele trifide și cu florile mici roșietice, dispuse în spice lungi, care se folosește în medicina populară, la cicatrizarea rănilor sau contra durerilor de rinichi, ficat, splină etc. Si: veronică (1), sporici, (reg) măturiță (Verbena officinalis). 2 (Șîc vervină-de-grădină) Plantă erbacee decorativă, obținută prin hibridarea unor specii de verbenacee, care are florile felurit colorate Si: urzicuță (Verbena hybrida). 3 Plantă erbacee decorativă, din familia verbenaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu frunzele pețiolate, cu florile purpurii sau liliachii, dispuse în spice umbeliforme (Verbena aubletia). 4 (Prc; csc) Tulpina sau frunzele verbinei (1) folosite în medicina populară sau în homeopatie.