8 definiții pentru tachinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TACHINARE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.
tachinare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~nări / E: tachina] 1 Necăjire a cuiva în glumă Si: tachinărie (1). 2 (Fig) Obsedare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TACHINARE, achinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. – V. tachina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TACHINARE, tachinări, s. f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei; tachinărie. Sînt sigur că n-ai uitat nici veșnica dumitale tachinare, cu care mă întrerupeai de cîte ori spuneam cu emfază pretențioasă că nu-mi aparțin. C. PETRESCU, C. V. 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TACHINARE s.f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. [< tachina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tachinare s. f., g.-d. art. tachinării; pl. tachinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tachinare s. f., g.-d. art. tachinării; pl. tachinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tachinare s. f., g.-d. art. tachinării; pl. tachinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tachinare, tachinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: tachinărie
- Sînt sigur că n-ai uitat nici veșnica dumitale tachinare, cu care mă întrerupeai de cîte ori spuneam cu emfază pretențioasă că nu-mi aparțin. C. PETRESCU, C. V. 22. DLRLC
-
etimologie:
- tachina DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.