10 definiții pentru tachinărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TACHINĂRIE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.
tachinărie sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~ner~ / Pl: ~ii / E: fr taquinerie] 1 Tachinare (1). 2 Vorbă cu care cineva tachinează (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TACHINĂRIE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TACHINĂRIE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TACHINĂRIE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TACHINĂRIE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tachinerie sf vz tachinărie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tachinărie (rar) s. f., art. tachinăria, g.-d. art. tachinăriei; pl. tachinării, art. tachinăriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tachinărie (rar) s. f., art. tachinăria, g.-d. art. tachinăriei; pl. tachinării, art. tachinăriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tachinărie s. f., art. tachinăria, g.-d. art. tachinăriei; pl. tachinării, art. tachinăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tachinărie, tachinăriisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- taquinerie DEX '09 DEX '98 DN