13 definiții pentru sărită
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂRITĂ, sărite, s. f. 1. (Numai în expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. Nu-și ieșea din sărite. Nu striga și nu înjura. PAS, Z. I 283. Trage, domnule, odată cocoșul și nu-mi umbla mie cu marafeturi, că-mi pierd sărita! C. PETRESCU, Î. II 55. «Cam așa, dar iar nu prea», – îmi răspunse munteanul, pierzîndu-și oarecum sărita în urma glumei mele. ODOBESCU, S. III 196. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. Mă scoate din sărite. Într-o zi o să terminăm cu un scandal. SEBASTIAN, T. 76. Mai ales depărtarea cu totul grabnică a lui Ghiță îl scoase cu desăvîrșire din sărite. SLAVICI, O. I 165. Cuvintele d-tale pot să mă scoată din sărite. ALECSANDRI, T. 510. 2. Săritură, salt; p. ext. distanță mică. (Cîrtița) nu-și putea găsi calea spre mușunoiul cu puii flămînzi, care nu era decît la o sărită de la dînsa. SLAVICI, la TDRG. Nu se putu afla care ar fi îndrăznit a se întrece cu mine în sărite. ȚICHINDEAL, F. 202. Și să fi sărit Două-trei sărite. TEODORESCU, P. P. 65. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. Trei scuturate în loc, de aci trei pași de-a sărita în... vîrful degetelor, în dreapta. La HEM 1527.
SĂRITĂ ~e f. 1): De-a ~a sărind; în salturi; prin sărituri. Pe ~e trecând peste anumite părți; făcând omisiuni. La ~a în galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) să-și piardă răbdarea, să-și iasă din fire; a supăra grozav (pe cineva). A-și ieși din ~e a-și pierde calmul; a se enerva; a se înfuria. /v. a sări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărită f. 1. săritură de cal: în sărite; 2. joc numit și de-a încălecata; 3. fig. cumpăt: și-a pierdut sărita, îl scoase din sărite.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărítă, -ă f., pl. e (d. a-țĭ sări mințile). A-țĭ perde sărita saŭ a ĭeși din sărite, a-țĭ perde cumpătu, a-țĭ perde răbdarea saŭ a te lăsa în prada friciĭ, furiiĭ saŭ pasiuniĭ. A scoate pe cineva din sărite, a-l înfuria. Rar. Pop. Săritură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRIT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂRIT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sărit2, ~ă [At: (a. 1782) GCR II, 127/29 / Pl: ~iți, ~e / E: sări2] 1 sf (Pop) Săritură (1). 2 sf (Pop; pex) Distanță mică (parcursă prin salt 1 (1)). 3 sf (Reg; îcs) De-a ~a Șotron. 4 snf (Reg; îcs) De-a ~ele, de-a ~u Joc în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el Si: de-a capra (23). 5 sf (Reg; d. pași; îla) De-a ~a Care saltă (1). 6 sf (De obicei art ; șîcs de-a ~a, d-an săritele) Dans popular care se execută în formație de horă (participanții ținându-se de mână sau stând unul în spatele celuilalt) de obicei cu pași bătuți pe loc. 7 sf (Trs; Mar) Cascadă (1). 8 sf (Trs; Mar; spc) Cădere a apei la moară (din scoc pe cupele roții). 9-10 sf (Reg) Săritoare (10-11). 11 sf (Îvr) Fugă (în salturi2 (1)). 12 a Care a fost lăsat deoparte (conștient sau voluntar), care a fost trecut cu vederea, omis. 13 a (D. obiecte) Deplasat brusc din locul în care a fost fixat. 14 a (Îe) A fi (sau a aștepta, a sta etc.) cu inima ~ă A fi (sau a aștepta, a sta etc.) extrem de emoționat, de speriat. 15 a (Fam; d. oameni) Nebun. 16 a (Îe) A fi ~ din minte (sau, fam, din țâțâni) A fi nebun. 17 sf (Îe) A-și ieși din ~e (sau pop, a-și pierde ~a) A se enerva tare, pierzându-și cumpătul. 18 sf (Îe) A scoate (pe cineva) din ~e A înfuria (pe cineva). 19 sf (Îe) A-i sări ~ele A se speria (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sărită (pop.) s. f., g.-d. art. săritei; pl. sărite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sărită (pop.) s. f., g.-d. art. săritei; pl. sărite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂRITĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă, salt, săltătură, săritură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sărită s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ. SALT. SĂLTĂTURĂ. SĂRITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sărită, sărite, s.f. – (reg.) Cascadă, cădere de apă; cataractă. ♦ (top.) Sărita Gutâiului, cascadă de circa 10 m, situată între Creasta Cocoșului și Vf. Secătura, în Munții Gutâi; Sărita lui Pintea, cascadă situată lângă Peștera lui Pintea, în Munții Gutâi, formată din trei cascade mai mici, de 2 m fiecare; Sărita Iezerului, cascadă situată pe pârâul Iezerul (Munții Igniș), având o înălțime de 6 m (Timur, 2007: 56, 63, 68). (Trans., Maram.). – Din sări (< lat. salire).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sărita v. fecioreasca (1).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a scoate (pe cineva) din fire / din sărite / din pepeni expr. a enerva, a irita, a înfuria.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sărită, săritesubstantiv feminin
-
- Nu se putu afla care ar fi îndrăznit a se întrece cu mine în sărite. ȚICHINDEAL, F. 202. DLRLC
- Și să fi sărit Două-trei sărite. TEODORESCU, P. P. 65. DLRLC
- 1.1. Distanță mică. DEX '09 DLRLC
- (Cîrtița) nu-și putea găsi calea spre mușunoiul cu puii flămînzi, care nu era decît la o sărită de la dînsa. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
-
- De-a sărita = cu sărituri. DEX '09 DLRLCsinonime: săltăreț
- Trei scuturate în loc, de aci trei pași de-a sărita în... vîrful degetelor, în dreapta. La HEM 1527. DLRLC
-
-
- A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. DEX '09 DLRLCsinonime: enerva
- Nu-și ieșea din sărite. Nu striga și nu înjura. PAS, Z. I 283. DLRLC
- Trage, domnule, odată cocoșul și nu-mi umbla mie cu marafeturi, că-mi pierd sărita! C. PETRESCU, Î. II 55. DLRLC
- «Cam așa, dar iar nu prea», – îmi răspunse munteanul, pierzîndu-și oarecum sărita în urma glumei mele. ODOBESCU, S. III 196. DLRLC
-
- A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. DEX '09 DLRLC
- Mă scoate din sărite. Într-o zi o să terminăm cu un scandal. SEBASTIAN, T. 76. DLRLC
- Mai ales depărtarea cu totul grabnică a lui Ghiță îl scoase cu desăvîrșire din sărite. SLAVICI, O. I 165. DLRLC
- Cuvintele d-tale pot să mă scoată din sărite. ALECSANDRI, T. 510. DLRLC
-
etimologie:
- sări DEX '09 DEX '98 NODEX