opțiuni
  • info

9 definiții pentru supraconductibilitate

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRACONDUCTIBILITATE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. – Din fr. supraconductibilité.

SUPRACONDUCTIBILITATE s. f. (Fiz.) Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă; supraconducție. – Din fr. supraconductibilité.

supraconductibilitate sf [At: LTR2 / E: fr supraconductibilité] (Teh) Anulare a rezistenței electrice a anumitor materiale răcite la temperaturi joase, însoțită și de alte manifestări specifice Si: supraconducție.

SUPRACONDUCTIBILITATE s.f. (Fiz.) Proprietate a unor metale sau aliaje aflate la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconducție. [Cf. fr. supraconductibilité].

SUPRACONDUCTIBILITATE s. f. proprietate a unor metale sau aliaje la temperaturi foarte scăzute de a-și pierde rezistența electrică; supraconductivitate, supraconducție. (< fr. supraconductibilité)

supraconductibilitate s. f. (fiz.) Proprietate a unor metale aflate la temperaturi scăzute de a-și pierde rezistența electrică ◊ „Supraconductibilitatea a fost astfel denumită datorită faptului că unele metale se «metamorfozează» brusc când sunt supuse unei anumite temperaturi critice, caracteristică fiecărui metal, pierzând orice rezistență la curentul electric, pentru a deveni conductori ideali, «supraconductori», de unde și numele fenomenului.” Sc. 9 I 74 p. 7; v. și crioturbogenerator (din fr. supraconductibilité; DF, LTR; DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supraconductibilitate (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supraconductibilității

supraconductibilitate (su-pra-) s. f., g.-d. art. supraconductibilității

supraconductibilitate s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. supraconductibilității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRACONDUCTIBILITATE s. (FIZ.) supraconducție.

Intrare: supraconductibilitate
supraconductibilitate substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supraconductibilitate
  • supraconductibilitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • supraconductibilități
  • supraconductibilității
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supraconductibilitatesubstantiv feminin

  • 1. fizică Stare a unor substanțe la temperaturi în apropiere de zero absolut și la intensități de câmp magnetic foarte mici, în care rezistivitatea lor electrică devine practic nulă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: supraconductivitate supraconducție
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.