opțiuni
  • info

8 definiții pentru stăpânesc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂPÂNESC, -EASCĂ, stăpânești, adj. (Înv.) Care aparține stăpânului; al stăpânului, de stăpân. – Stăpân + suf. -esc.

STĂPÂNESC, -EASCĂ, stăpânești, adj. (Înv.) Care aparține stăpânului; al stăpânului, de stăpân. – Stăpân + suf. -esc.

stăpânesc, ~ească a [At: (a. 1712) IORGA, S. D. VII, 113 / Pl: ~ești / E: stăpân + -esc] (Îvp) 1-6 Care aparține unui stăpân (1-2, 4-5, 10-11). 7-11 Care provine de la un stăpân (1-2, 4-5, 15-16). 12-17 De stăpân (1-2, 4-5, 10-11). 18-23 Al stăpânului (1-2, 4-5, 15-16). 24-25 Caracteristic stăpânului (27-28). 26-27 De stăpân (27-28). 28 De autoritate publică. 29-30 De stăpânire (7-8). 31-32 Al stăpânirii (7-8). 33 Al stăpânitorului. 34 (Pex) Domnesc (1). 35 Suveran.

STĂPÎNESC, -EASCĂ, stăpînești, adj. (Învechit) 1. Care aparține stăpînului sau stăpînirii, al stăpînului, de stăpîn, de stăpînire. Un aer de supunere ce înseamnă că porunca stăpînească va fi negreșit îndeplinită. GANE, N. III 132. Provizii cumpărînd La masa stăpînească, el le lua sau scump, Sau tot pe datorie și cea mai mare parte Le trimetea acasă. NEGRUZZI, S. II 236. Așezămintul acela... robește pămîntului pe populațiunea supusă clăcii stăpînești. KOGĂLNICEANU, S. A. 156. 2. Al stăpînirii; domnesc. Cu cin’mă-ntîlneam în cale, Îmi da galbeni și parale, Îmi da galbeni venetici, Ca să-mpart pe la voinici, Îmi da gloanțe arăpești Pentru poteri stăpînești. TEODORESCU, P. P. 272.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăpânesc (înv.) adj. m., f. stăpânească; pl. m. și f. stăpânești

stăpânesc (înv.) adj. m., f. stăpânească; pl. m. și f. stăpânești

stăpânesc adj. m., f. stăpânească; pl. m. și f. stăpânești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂPÂNESC adj. v. domnesc, voievodal.

stăpînesc adj. v. DOMNESC. VOIEVODAL.

Intrare: stăpânesc
stăpânesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăpânesc
  • stăpânescul
  • stăpânescu‑
  • stăpânească
  • stăpâneasca
plural
  • stăpânești
  • stăpâneștii
  • stăpânești
  • stăpâneștile
genitiv-dativ singular
  • stăpânesc
  • stăpânescului
  • stăpânești
  • stăpâneștii
plural
  • stăpânești
  • stăpâneștilor
  • stăpânești
  • stăpâneștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăpânesc, stăpâneascăadjectiv

învechit
  • 1. Care aparține stăpânului; al stăpânului, de stăpân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un aer de supunere ce înseamnă că porunca stăpînească va fi negreșit îndeplinită. GANE, N. III 132. DLRLC
    • format_quote Provizii cumpărînd La masa stăpînească, el le lua sau scump, Sau tot pe datorie și cea mai mare parte Le trimetea acasă. NEGRUZZI, S. II 236. DLRLC
    • format_quote Așezămintul acela... robește pămîntului pe populațiunea supusă clăcii stăpînești. KOGĂLNICEANU, S. A. 156. DLRLC
  • 2. Al stăpânirii. DLRLC
    sinonime: domnesc voievodal
    • format_quote Cu cin’mă-ntîlneam în cale, Îmi da galbeni și parale, Îmi da galbeni venetici, Ca să-mpart pe la voinici, Îmi da gloanțe arăpești Pentru poteri stăpînești. TEODORESCU, P. P. 272. DLRLC
etimologie:
  • Stăpân + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.