STĂPÎNESC, -EASCĂ, stăpînești, adj. (Învechit) 1. Care aparține stăpînului sau stăpînirii, al stăpînului, de stăpîn, de stăpînire. Un aer de supunere ce înseamnă că porunca stăpînească va fi negreșit îndeplinită. GANE, N. III 132. Provizii cumpărînd La masa stăpînească, el le lua sau scump, Sau tot pe datorie și cea mai mare parte Le trimetea acasă. NEGRUZZI, S. II 236. Așezămintul acela... robește pămîntului pe populațiunea supusă clăcii stăpînești. KOGĂLNICEANU, S. A. 156. 2. Al stăpînirii; domnesc. Cu cin’mă-ntîlneam în cale, Îmi da galbeni și parale, Îmi da galbeni venetici, Ca să-mpart pe la voinici, Îmi da gloanțe arăpești Pentru poteri stăpînești. TEODORESCU, P. P. 272.