STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typhe).

stuf sn [At: CUV. D. BĂTR. I, 254 / V: (pop) ~uh, (reg) stâu, stohuri snp, stu, ~uu, ~uv / Pl: ~uri / E: lat *styphus (= stypha + type)] 1 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee perenă, din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunze lanceolate și flori violacee sau gălbui dispuse în panicule terminale, răspândită prin mlaștini, pe malurile lacurilor și râurilor Si: trestie, (reg) nadă², pană¹, papură¹, pipirig¹, sulică (Phragmites communis). 2 (Bot; reg; îc Stuh-de-câmp) Trestie-de-câmp Vz trestie (Calamagrostis epigeios). 3 (Bot; îc) ~-sălbatic Calamagrostis varia. 4 (Bot) Cârligioare Vz cârligior (Bidens cernuus). 5 (Asr; pan; udp „de” care indică felul) Tufă. 6 (Pex) Tufiș. 7 (Îvr; lpl) Plavie.

STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typyhe).

STUF, stufuri, s. n. Desiș de trestie, folosit la acoperitul caselor, ca materie primă la fabricarea celulozei etc. Stuful se legăna înfiorat. C. PETRESCU, S. 28. La nord, păduri nepătrunse de stuf, la sud, banda nesfîrșită a plajei cu valurile dunelor de nisip în zare. BART, E. 126. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Desiș, grup de...; tufiș, boschet. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. MACEDONSKI, O. I 114. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. – Variantă: (regional) stuh (DRAGOMIR, P. 24, STANCU, U.R.S.S., 164, SADOVEANU, O. IV 435) s. n.

STUF ~uri n. Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi și cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcție. /<lat. stuphus

stuf (stuh) m. 1. plantă întrebuințată spre a face mături și pentru acoperitul caselor (Arundo phragmites): stuful crește din adânc EM.; 2. stufiș: se ascunse copilul într’un stuf de flori ISP. [Cf. tufă].

stuf m. ca plantă (vgr. lat. týphe, stuf, infl. poate și de lat. stipa, stypa, colilie. V. tufă). Trestie, o plantă graminee (de aspectu unuĭ popușoĭ maĭ înalt și maĭ suptire și c’un mot în vîrf) care crește (pin bălțĭ și ape liniștite) înalt de cîți-va metrĭ (phragmites communis saŭ arundo phragmites saŭ arundo donax). S. n., uri. Stufărie, desiș de trestiĭ: foșnetu luntriĭ pin stuf, tîlharu se ascundea pin stufurile Dobrogiĭ. Cantitate de stuf: o casă acoperită cu stuf. Stufiș (vest): un stuf de florĭ. – În nord stuh. V. hălăcĭugă, foltan. – Țăraniĭ taĭe stufu cînd îs apele înghetate și-l întrebuințează la acoperit casele, la făcut haragĭ de vie (punînd maĭ multe cotoare la un loc) ș. a. Băiețiĭ fac din el șindile de zmeĭe micĭ. Clnd e tînăr, stufu e bun și ca nutreț.

stu² sn vz stuf

stuh sn vz stuf

stur^2[1] sn vz stuf

stuu sn vz stuf

stuv sn vz stuf

stuh n. Mold. V. stuf: printre stuhul ce se mișcă iată o luntre vânătoare AL.

stuh, stuhăríe, V. stuf, stufărie.

stuf s. n., pl. stufuri

stuf s. n., pl. stufuri

stuf s. n., pl. stufuri

stuf

stuf.

STUF s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, trestie-de-câmp, tufăriș, tufiș.

STUF s. (BOT.; Phragmites communis sau australis) papură, pipirig, trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.

STUF s. (BOT.; Phragmites communis) trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.

stuf s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. STUFĂRIȘ. TRESTIE-DE-CÎMP. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.

BÂTLAN-DE-STUH s. v. bou-de-baltă.

bîtlan-de-stuh s. v. BOU-DE-BALTĂ.