11 definiții pentru stingătoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STINGĂTOARE s. f. v. stingător.

STINGĂTOARE s. f. v. stingător.

STINGĂTOARE, stingătoare și stingători, s. f. 1. Un fel de apărătoare care se așază deasupra coșurilor pentru a opri scînteile. 2. (*În expr.) Stingătoare de lumînări = unealtă cu care se sting lumînările la biserică, constînd dintr-un căpăcel în formă de con, prevăzut cu o coadă lungă; mucarniță.

STINGĂTOARE ~ori f. Dispozitiv pentru oprirea scânteilor, care se fixează deasupra coșurilor. ◊ ~ de lumânări unealtă pentru stingerea lumânărilor. /a stinge + suf. ~toare

STINGĂTOR, (1) stingătoare, s. n., (2) stingători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; spec. extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 2. S. f. Dispozitiv instalat deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. [Var.: stingătoare s. f.] – Stinge + suf. -ător.

stingător, ~oare [At: PETROVICI, P. 282 / Pl: ~i, ~oare / E: stinge + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care stinge focul. 3 sn Dispozitiv, aparat care servește la stingerea incendiilor Si: extinctor (2). 4 sn (Îs) ~ de scântei Dispozitiv pentru stingerea scânteilor și a arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 5 sf Dispozitiv care se așază deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. 6 sf (Îs) ~oare de lumânări Căpăcel de metal în formă de con, care servește la stinsul lumânărilor.

STINGĂTOR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoare s. f.] – Stinge + suf. -ător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stingătoare (apărătoare deasupra hornurilor) s. f., g.-d. art. stingătorii; pl. stingători

stingătoare (apărătoare deasupra hornurilor) s. f., g.-d. art. stingătorii; pl. stingători

stingătoare (apărătoare deasupra coșurilor) s. f., g.-d. art. stingătorii; pl. stingători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STINGĂTOARE DE LUMÂNĂRI s. v. mucarniță.

stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.

Intrare: stingătoare
stingătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stingătoare
  • stingătoarea
plural
  • stingători
  • stingătorile
genitiv-dativ singular
  • stingători
  • stingătorii
plural
  • stingători
  • stingătorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stingătoare, stingătorisubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv instalat deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Stingătoare de lumânări = unealtă cu care se sting lumânările la biserică, constând dintr-un căpăcel în formă de con, prevăzut cu o coadă lungă. DLRLC
      sinonime: mucarniță
etimologie:
  • Stinge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.