STINGĂTOR, (1) stingătoare, s. n., (2) stingători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; spec. extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 2. S. f. Dispozitiv instalat deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. [Var.: stingătoare s. f.] – Stinge + suf. -ător.