6 definiții pentru spicuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. – V. spicui.
SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. – V. spicui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spicuire sf [At: POLIZU / P: ~cu-i~ / Pl: ~ri / E: spicui] 1 Culegere a spicelor din lan sau a acelor rămase după secerat Si: (rar) spicuială (1), spicuit (1). 2 (Fig) Extragere de idei, informații, materiale documentare etc din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Si: (rar) spicuială (2), spicuit (2), spicuitură (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; culegere, adunare (de material documentar).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spicuire s. f., g.-d. art. spicuirii; pl. spicuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spicuire s. f., g.-d. art. spicuirii; pl. spicuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spicuire s. f., g.-d. art. spicuirii; pl. spicuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
spicuire, spicuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spicuială
etimologie:
- spicui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.