spicuire sf [At: POLIZU / P: ~cu-i~ / Pl: ~ri / E: spicui] 1 Culegere a spicelor din lan sau a acelor rămase după secerat Si: (rar) spicuială (1), spicuit (1). 2 (Fig) Extragere de idei, informații, materiale documentare etc din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Si: (rar) spicuială (2), spicuit (2), spicuitură (1).