23 de definiții pentru scâlcia
din care- explicative (15)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÂLCIA, scâlciez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [Pr.: -ci-a] – Et. nec.
SCÂLCIA, scâlciez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. 2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [Pr.: -ci-a] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scâlcia [At: BUDAI-DELEANU, LEX / P: ~ci-a / V: (îvr) scăl~, (înv) scălceia, scălci, ~lcea, (reg) sâlceia[1], scălcea / Pzi: ~ciez, (reg) scâlciu, scâlcii / E: ml excalciare] 1 vt (C. i. tocurile sau talpa încălțămintei) A toci (într-o parte). 2 vt (Pgn; c. i. încălțămintea) A deforma prin uzură Si: (reg) a scrombăi. 3 vr (Pgn; d. lucruri) A-și schimba în rău forma, aspectul. 4 vr (Pgn; d. lucruri) A se desface din încheieturi. 5 vt (Fig; c. i. limba, scrierea, cuvintele etc.) A pronunța sau a scrie incorect Si: a deforma (10), a schimonosi (6), a schingiui (2), a stâlci. 6 vt (Îvr; fșa; îf scâlcia) A împinge (cu piciorul). 7-8 vtr (Trs; Ban) A (se) clătina (2-3). 9-10 vtr A (se) zdruncina. corectat(ă)
- Variantă fără o referință încrucișată proprie; posibil să fie vorba de varianta scâlceia, incorect tipărită — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCÂLCIA ~ez tranz. 1) A face să se scâlcieze; a scrombăi. 2) fig. (cuvinte) A denatura încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci; a schingiui. [Sil. -ci-a] /<lat. excalciare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCÂLCIA pers. 3 se ~ează intranz. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințare îndelungată sau neglijentă); a se scrombăi. /<lat. excalciare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scălcea2 sf vz scâlcia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălceia v vz scâlcia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălci v vz scâlcia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălcia v vz scâlcia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scâlcea2 v vz scâlcia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scâlceia[1] v vz scâlcia
- Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta sâlceia, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂLCIA vb. I v. scîlcia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎLCIA, scîlciez, vb. I. Tranz. A toci, a strîmba, a deforma încălțămintea (mai ales la tocuri). (Refl.) De ghete nu mai vorbesc, că mi se scîlciaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 289. – Prez. ind. și: (rar) scîlciu (DELAVRANCEA, H. T. 12). – Variantă: scălcia vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălcià v. 1. a strâmba tocul încălțămintelor; 2. fig. a desfigura, a denatura: a scălcia cuvinte. [Lat. *EXCALCIARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scálcli, a scălciá (Olt. Trans.) și scîlcli saŭ -iéz, a -iá v. tr. (lat. ex-calceare, a descălța; it. scalciare, a lovi cu călcîĭele, scalzare, a descălța. V. în-calț). Strîmb călcîĭele (tocurile): a scălcia ghetele. Fig. Desfigurez, pocesc, denaturez: mulțĭ pretinșĭ poețĭ scălciază arta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scîlciát, -iéz V. scalciĭ și scălciat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scâlcia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. scâlciez (desp. -ci-ez), 3 scâlciază, 1 pl. scâlciem; conj. prez. 1 sg. să scâlciez, 3 să scâlcieze; ger. scâlciind (desp. -ci-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scâlcia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 scâlciază, 1 pl. scâlciem (-ci-em); conj. prez. 3 să scâlcieze; ger. scâlciind (-ci-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scâlcia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. scâlciez, 3 sg. și pl. scâlciază, 1 pl. scâlciem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. scâlcieze; ger. scâlciind (sil. -ci-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scîlcia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. scîlciază, 1 pl. scîlciem, ger. scîlciind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
scâlciez, -ciază 3, -cieze 3 conj., -ciam 1 imp., -cia inf.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÂLCIA vb. 1. a (se) deforma, a (se) strâmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stâlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (A ~ cuvintele, când vorbește.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÎLCIA vb. 1. a (se) deforma, a (se) strîmba, (Mold.) a (se) scrombăi. (Pantofii s-au ~ prin uzură.) 2. a (se) toci. (I s-au ~ tocurile.) 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele cînd vorbește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scîlcia (-iez, -at), vb. – 1. A strica ștaifurile. – 2. A strica, a desfigura, a strîmba. – 3. (Trans.) A scutura. – Var. (Trans., Olt.) scălcia, scîlcii. Var. a lui stîlci „a strica”, pornind de la pronunția primitivă, conformă sl., *stlci sau *stlîci: schimbarea lui stl › scl este normală, cf. sclifosi. Der. din sl. sŭklŭciti „a încreți” (Cihac, II, 723, cf. cîlți), din lat. calcāre (Tiktin), de la un *calce „călcîi” < lat. calcem (Candrea) sau din bg. izkulčam „a se deplasa rapid” (Pușcariu, Dacor., III, 689), nu este probabilă și nu explică der. Sensul 3 ar putea fi efectul unei confuzii cu sgîlțîi. Der. scîlcea (var. scîlcează, scălcează), s. f. (lemn cu care se bate țesătura în război, pentru a o îndesi; lopată; unealtă de pescuit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: scâl-ci-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT211) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scâlcia, scâlciezverb
- 1. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ghete nu mai vorbesc, că mi se scîlciaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 289. DLRLC
-
- 2. A pronunța incorect cuvintele. DEX '09 DEX '98sinonime: poci schimonosi
- comentariu Prezent indicativ și: scâlciu. DLRLC
etimologie:
- DEX '09 DEX '98