6 definiții pentru scrombăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCROMBĂI, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.
A SCROMBĂI ~iesc tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCROMBĂI pers. 3 se ~iește intranz. (despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. /scroambe + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scrombăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiesc, imperf. 3 sg. scrombăia; conj. prez. 3 sg. și pl. scrombăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCROMBĂI vb. v. deforma, scâlcia, strâmba.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scrombăi, scrombăiesc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scrombăi, scrombăiescverb
- 1. A strica, a scâlcia încălțămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme, umblînd toată ziua în podgheazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri... acuma ai vrea să-ți dau și banii înapoi, ori să-ți fac în loc altele nouă? CREANGĂ, A. 106. DLRLC
-
etimologie:
- Scroambă + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09