14 definiții pentru scrâșnire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂȘNIRE, scrâșniri, s. f. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei; p. ext. scrâșnet; scrâșnit1. – V. scrâșni.

SCRÂȘNIRE, scrâșniri, s. f. Acțiunea de a scrâșni și rezultatul ei; p. ext. scrâșnet; scrâșnit1. – V. scrâșni.

scrâșnire sf [At: LB / V: scârș~, (înv) ~nare[1], scrăș~, scărș~, criș~, crâșnire / Pl: ~i / E: scrâșni] 1-3 Scrâșnet (1-3). 4 Cuvânt pronunțat printre dinți Si: (rar) scrâșnit1 (4). 5 (Pex) Supărare (greu stăpânită) Si: (rar) scrâșnit1 (5). corectat(ă)

  1. În original, fără accent; la fel și varianta crâșnire LauraGellner

SCRÎȘNIRE, scrîșniri, s. f. Acțiunea de a scrîșni și rezultatul ei; scrîșnet. Pe șosea lupta a început. Soldații izbesc cu furie, curg înjurăturile, scrîșniri de dinți. SAHIA, N. 44. Scrîșniri de dinți, gemete și țipete de moarte se mai aud. RUSSO, O. 28. ♦ 4 Motiv de ciudă; temere, vaiet. Asta să le fie lor spre groază și scrîșnire, care-s dintr-un sat cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 62.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scrâșnire s. f., g.-d. art. scrâșnirii; pl. scrâșniri

scrâșnire s. f., g.-d. art. scrâșnirii; pl. scrâșniri

scrâșnire s. f., g.-d. art. scrâșnirii; pl. scrâșniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCRÂȘNIRE s. 1. v. scrâșnet. 2. v. scârțâit.

SCRÎȘNIRE s. 1. scrîșnet, scrîșnit, scrîșnitură. (~ dinților.) 2. scîrțîială, scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnit. (~ cheii în broască.) erată

Intrare: scrâșnire
scrâșnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnire
  • scrâșnirea
plural
  • scrâșniri
  • scrâșnirile
genitiv-dativ singular
  • scrâșniri
  • scrâșnirii
plural
  • scrâșniri
  • scrâșnirilor
vocativ singular
plural
crâșnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșnire
  • crâșnirea
plural
  • crâșniri
  • crâșnirile
genitiv-dativ singular
  • crâșniri
  • crâșnirii
plural
  • crâșniri
  • crâșnirilor
vocativ singular
plural
scrâșnare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrășnire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârșnire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărșnire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârșnire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrâșnire, scrâșnirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi scrâșni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.