SCRÎȘNIRE, scrîșniri, s. f. Acțiunea de a scrîșni și rezultatul ei; scrîșnet. Pe șosea lupta a început. Soldații izbesc cu furie, curg înjurăturile, scrîșniri de dinți. SAHIA, N. 44. Scrîșniri de dinți, gemete și țipete de moarte se mai aud. RUSSO, O. 28. ♦ 4 Motiv de ciudă; temere, vaiet. Asta să le fie lor spre groază și scrîșnire, care-s dintr-un sat cu dînsul. MIRONESCU, S. A. 62.