6 definiții pentru rostuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTUIRE, rostuiri, s. f. Acțiunea de a rostui și rezultatul ei. – V. rostui.

ROSTUIRE, rostuiri, s. f. Acțiunea de a rostui și rezultatul ei. – V. rostui.

rostuire sf [At: CV 1949 nr. 9, 27 / Pl: ~ri / E: rostui] 1 Formare a rostului (12) la războiul de țesut Si: rostuit1, (rar) rostuială. 2 Aranjare a cuiva (bine) în viață. 3 Umplere cu material și netezire a golurilor dintre crăpăturile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele.

ROSTUIRE, rostuiri, s. f. Acțiunea de a rostui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rostuire s. f., g.-d. art. rostuirii; pl. rostuiri

rostuire s. f., g.-d. art. rostuirii; pl. rostuiri

rostuire s. f., g.-d. art. rostuirii; pl. rostuiri

Intrare: rostuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostuire
  • rostuirea
plural
  • rostuiri
  • rostuirile
genitiv-dativ singular
  • rostuiri
  • rostuirii
plural
  • rostuiri
  • rostuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rostuire, rostuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rostui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi rostui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.