10 definiții pentru rezemare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZEMARE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.
REZEMARE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rezemare sf [At: PSALT. HUR. 62v/4 / V: (înv) răzăm~, răzim~ / Pl: ? / E: rezema] (Îvr) 1 Reazem (1). 2 Imobilitate. 3 Sprijin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZEMARE, rezemări, s. f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzămare sf vz rezemare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răzimare sf vz rezemare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rezemare s. f., g.-d. art. rezemării; pl. rezemări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezemare s. f., g.-d. art. rezemării; pl. rezemări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezemare s. f., g.-d. art. rezemării; pl. rezemări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REZEMARE s. proptire, sprijinire, susținere. (~ cu stâlpi a unei construcții.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REZEMARE s. proptire, sprijinire, susținere. (~ unei construcții cu stîlpi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rezemare, rezemărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) rezema. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: proptire sprijinire susținere
- 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- rezema DEX '98 DEX '09