revedere sf [At: ASACHI, S.L. I, 158 / Pl: ~ri / E: revedea] 1 Reîntâlnire după mai multă vreme. 2 (Fig) Evocare a unor amintiri, lucruri, fapte din trecut. 3 (Îe) La ~ Formulă de salut la despărțire. 4 (Îe) A-și lua la ~ A se despărți de cineva, salutându-l.

REVEDERE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. Tovarășul ei prea stătea într-o statornică nepăsare; veșnic verde, voinic și vesel la revedere, ca și la despărțire. BASSARABESCU, V. 50. Revedere [titlu]. EMINESCU, O. I 123. ◊ Expr. La revedere = formulă de salut la despărțire. Așadar, la revedere luni. CARAGIALE, O. VII 4.

REVEDERE s.f. Faptul de a (se) revedea. ♦ La revedere = formulă de salut la despărțire. [< revedea, după fr. (au) revoir].

REVEDERE s. f. faptul de a (se) revedea. ♦ la ~ = formulă de salut la despărțire. (< revedea)

REVEDERE ~i f. v. A REVEDEA și A SE REVEDEA. ◊ La ~ formulă de rămas bun. /v. a (se) revedea

revedere f. acțiunea de a (se) revedea: la revedere! formulă de politeță la plecare.

*revedére f. Acțiunea de a saŭ de a se revedea: revederea unor prietenĭ. La revedere! formulă de salutare pin care, la despărțire, exprimĭ cuĭva dorința de a-l revedea (după fr. au revoir și it. a rivedérci). V. reviziune.

revedere s. f., g.-d. art. revederii; pl. revederi

revedere s. f., g.-d. art. revederii; pl. revederi

revedere s. f., g.-d. art. revederii; pl. revederi

REVEDERE s. 1. regăsire, reîntâlnire. (~ lor după o vreme.) 2. v. revizuire. 3. recapitulare, repetare, repetiție, (înv.) procitanie. (~ materiei.)

REVEDERE s. 1. regăsire, reîntîlnire. (~ lor după o vreme.) 2. revizie, revizuire. (~ unui text.) 3. recapitulare, repetare, repetiție, (înv.) procitanie. (~ materiei.) erată

LA REVEDERE! alivanti pour toujours și să mă pupați în cur / frunte!, la re’!, pa!, pa și pu!, pa și pusi!, ura și la gară!