regăsire sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: regăsi] 1 Identificare a unui obiect care a fost pierdut mai înainte. 2 (Fig) Reîntâlnire cu cineva după o perioadă de despărțire. 3 Identificare a unor trăsături proprii în altcineva. 4 Recăpătare a echilibrului sufletesc (după o frământare, un zbucium etc.) Si: reculegere (3).

REGĂSIRE, regăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) regăsi. (Fig.) Iubirea noastră cum a fost, Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte, Ca giuvaiere în morminte. BENIUC, V. 68.

REGĂSIRE s.f. Acțiunea de a (se) regăsi; recunoaștere, identificare. [< regăsi].

regăsire s. f., g.-d. art. regăsirii; pl. regăsiri

regăsire s. f., g.-d. art. regăsirii; pl. regăsiri

regăsire s. f., g.-d. art. regăsirii; pl. regăsiri

REGĂSIRE s. 1. reaflare, redescoperire. (~ unui lucru pierdut.) 2. v. revedere. 3. v. revenire.

REGĂSIRE s. 1. reaflare, redescoperire. (~ unui lucru pierdut.) 2. reîntîlnire, revedere. (~ lor după o vreme.) 3. dezmeticire, reculegere, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.)