13 definiții pentru reticul
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RETICUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.
reticul sn [At: CULIANU, C. 144 / V: (înv) ~ă sfi / Pl: ~e / E: fr réticule, lat reticulum] (Fiz) Ansamblu de linii subțiri, încrucișate, sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și care are rolul de a permite vizarea unei direcții sau efectuarea unei măsurări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RETICUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții, efectuarea unei măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETICUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii orizontale și verticale care se întretaie în unghi drept și care servesc la precizia vizării într-o lunetă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETICUL s.n. 1. (Liv.) Desen sau structură avînd forma aproximativă a unei rețele, a unei plase. ♦ Placă transparentă pe care sunt trasate la distanțe egale linii orizontale și verticale și care, așezate într-o lunetă, servește la vizarea precisă a obiectelor. 2. Formație anatomică cu aspect de rețea. [< fr. réticule, cf. lat. reticulum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETICUL1 s. n. 1. desen, structură de forma unei rețele, a unei plase. 2. ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate etc. care intră în construcția unor instrumente optice, servind la vizarea direcțiilor, la efectuarea de măsurători etc. 3. formație anatomică cu aspect de rețea. (< fr. réticule, lat. reticulum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RETICUL ~e n. Rețea de linii încrucișate realizate pe lame transparente, servind, într-un aparat optic, la vizarea precisă a obiectelor. /<fr. réticule, lat. reticulum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reticulă sf vz reticul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reticul s. n., pl. reticule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reticul s. n., pl. reticule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reticul s. n., pl. reticule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reticul, pl. reticule
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RETÍCUL (< fr.; lat. reticulum „plasă”) s. n. 1. 1. (FIZ.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, realizate din fire subțiri sau prin trasare pe lame transparente; intră în construcția unor instrumente optice (microscoape, lunete etc.) și servește la vizarea direcțiilor, la efectuarea de măsuri etc. 2. R. endoplasmatic = (HIST.) rețea foarte ramificată de canalicule intracitoplasmatice, care din loc în loc se lărgesc, formând vezicule și cisterne. Face legătura între exteriorul celulei și nucleu, având rol în transportul diferitelor substanțe. În funcție de prezența sau absența ribozomilor atașați de pereții canaliculelor, r. e. poate fi de două tipuri: rugos sau granular (numit și ergastoplasmă), implicat în sinteza proteinelor, și neted, lipsit de ribozomi, având rol în sinteza lipidelor și a acizilor grași.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reticul, reticulesubstantiv neutru
- 1. Desen sau structură având forma aproximativă a unei rețele, a unei plase. DN
- 1.1. Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea direcțiilor, efectuarea de măsurători etc. DEX '09 DLRLC DN
-
- 2. Formație anatomică cu aspect de rețea. DN
etimologie:
- réticule DEX '09 DEX '98 DN
- reticulum DEX '09 DEX '98 DN