raft² sn [At: VARLAAM, C. 366 / V: raht, reht / Pl: ~uri / E: tc raht] (Înv; mpl) 1 Harnașament de lux. 2 Panglică. 3 Ciucure (1).

RAFT², rafturi, s. n. (Învechit, mai ales la pl.) Harnașament de lux. Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai. Ce lași tu drumul Ș-apuci colnicul? Ori zeaua te-apasă, Ori șaua te-ndeasă, Ori frîul cu fluturi, Ori scumpele rafturi. ALECSANDRI, P. P. 63.

RAFT s.n. (Mold., ȚR) Harnașament de lux. A: Nu era ei acolo griji de pluguri, de boi, nice de cai cu rafturi scumpe. VARLAAM. Era împodobiti cu hașele și cu rahturi de argint. ILIODOR; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. B: Vezi cîte un om, fiind călare pre cal bun, împodobit cu rafturi. MĂRG. 1691, 19^r. Caii și catîrile poartă rafturi poleite. MĂRG. 1746, 24^v; cf. VARLAAM-IOASAF; MĂRG 1691, 23^v; PAN., 40^v; NEAGOE; MĂRG. 1746, 19^r. Variante: raht (ILIODOR). Etimologie: tc. raht. Cf. t a c î m (1).

raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT].

1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux.

raht sn vz raft²

reht sm vz raft²

RAHT s.n. v. raft.

raht, V. raft 1.

raft s. n., pl. rafturi

raft s. n., pl. rafturi

raft (poliță, harnașament) s. n., pl. rafturi

raft (rafturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft < per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat).

RAFT [ræft], George (1903-1980), actor american de film. Cel mai rapid dansator de Charleston din lume devine pe ecran unul dintre cei mai celebri gangsteri ai anilor ’30 din sec. 20 („Scarface”).

raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat.