pășune sf [At: PSALT. HUR. 68²/11 / V: (reg) ~nă, părș~ / E: ml pastio, -onem] 1 Loc acoperit cu vegetație ierboasă perenă, unde pasc³ vitele Si: (pop) păscătoare (2), (îrg) pascom, pașă², păștiune (reg) păscălău², păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare (2) pășunat (2), pășunet Vz imaș, izlaz, suhat. 2 (Prc) Vegetație ierboasă. 3 (Îrg) Pășunat (1).