pulsar sm [At: M. D. ENC. / Pl: ~e / E: eg pulsar] (Ast) Sursă galactică de unde radio a cărei emisie este alcătuită din impulsuri cu frecvențe de ordinul megahertzilor și cu perioade de până la o secundă.

PULSAR s.m. Sursă de radiații pulsante, detectate datorită scintilației cu ajutorul telescoapelor optice. [< americ. pulsar < puls(ating) + (st)ar – stea pulsatoare].

PULSAR s. n. obiect ceresc galactic, sursă de radiații electromagnetice pulsante, detectate datorită scintilației, cu ajutorul telescoapelor optice. (< engl., fr. pulsar)

pulsar s. n. (astron.) ◊ „Pulsarele, se știe, sunt acele obiecte ciudate care emit pulsații radio într-un ritm extrem de regulat (cuprins între o treizecime de secundă și 3,7 secunde).” Cont. 18 VII 69 p. 9. ◊ „Aflat la «periferia» galaxiei noastre, cel mai rapid pulsar descoperit până-n prezent efectuează 600 de rotații pe secundă și este de o mie de ori mai puternic decât Soarele.” Săpt. 18 V 84 p. 2; v. și R.l. 28 V 83 p. 6; v. și quasar, radioimpuls (din engl. americ. puls[ating radio source] + [quas]ar, fr., it. pulsar; CD; DMC 1960, BD 1969; DN3, DEX-S)

PULSAR ~i m. Corp cosmic care emite radiounde sub formă de impulsuri pulsative. /<engl., fr. pulsar

pulsar s. m., pl. pulsari

*pulsar s. m., pl. pulsari

pulsar s. m., pl. pulsari

PULSÁR (< engl.) s. n. Sursă cosmică emițătoare de radiounde cu lungimi de ordinul metrilor sau centimetrilor, cu frecvențe de ordinul megahertzilor și cu perioade de câteva sutimi de secundă până la câteva secunde. Unele p. (sisteme binare) emit și radiații din domeniile: optic, X sau γ. Primul p. a fost descoperit, în 1967, de astrofizicienii britanici A. Hewish și J. Bell Burne cu un radiotelescop special. P. sunt stele neutronice cu o masă ce nu depășește 3 mase solare și cu diametrul de c. 10 km și care se rotesc foarte repede.