pristăni [At: PSALT. HUR. 1^v/3 / V: (înv) ~tani, pres~, (reg) ~timi, ~tini, ~iștini / Pl: ~nesc / E: slv пристати, -станѫ] 1 vi (Înv) A fi sau a se ridica împotriva cuiva. 2 vi (Îvr) A urma pe cineva. 3 vi (Îrg) A face ceea ce dorește cineva. 4 vi (Îrg) A susține pe cineva. 5 vi (Îrg) A lua sau a ține partea cuiva. 6 vi (Îrg) A urma exemplul cuiva. 7 vt (Nob) A aproba. 8 vi (Înv) A fi de acord. 9 vi (Înv) A adera. 10-11 vit (Îrg) A îngădui. 12-13 vit (Îrg; spc) A primi în gazdă, oferind adăpost pentru o vreme. 14 vit (Îrg; spc) A ceda un drept, un privilegiu. 15 vt (Reg; îf pristini) A amăgi. 16-17 vi A se stabili (temporar) într-un loc. corectat(ă)

PRISTĂNI vb. 1. (Trans. SE) A se împotrivi. Cu nebunul să nu pristănești, că mai rău iaste. FL. D 1693, 38^v. 2. (Mold.,ȚR) A face pe voia cuiva, a susține pe cineva. A: Mihul hatmanul și Trotușanul logofătul, dimpreună cu alții carii, era de la pristăniia lor . . . au rădicatu domnu pre Alexandru-Vodă. URECHE. [Domnul] nu putea de tot slobod să hie în gîndul său de boieri, carii, socotind cea de apoi să nu vie vreo perire țării, nu-i pristăniia boierii. M. COSTIN. B: Să nu pristănești cu cel strîmbu, ca să fii mărturie strîmbă. BIBLIA (1688). Știind că nu-i vor pristăni boiarii, i-au tăiat. ANON. CANTAC. 3. (Mold.) A se învoi, a accepta; a adera. Împăratul Paleolog, de nevoia turcilor ce-i venise la grumazi. . . ., pristănise la toate capetele legii pre voia papei. URECHE. Prinseră de viu pe căpitanul de lipcani, de lege turc, și pristănisă a ținea cu creștinii. N. COSTIN. 4. (ȚR) A îngădui, a tolera, a permite. Să nu pristănești lor și d[u]mn[e]zăilor făgăduință. BIBLIA (1688). 5. (ȚR) A rămîne, a se statornici. Să nu pristănească în pămîntul tău pentru ca să nu te facă să păcătuiești. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. pristaniti. Cf. p o z v o l i; s t ă v i.

prestăni v vz pristăni

pristani v vz pristăni

pristimi v vz pristăni

pristini v vz pristăni

priștini v vz pristăni

pristănésc v. intr. (vsl. pristati, -stanon. V. ostoĭesc). L. V. Stau undeva maĭ mult timp, persist: să nu pristănească în pămîntul tăŭ (Bibl. 1688). A pristăni cu cineva, a ținea cu el: pristănise a ținea cu creștiniĭ (Let. 2, 106). A pristăni la (către, unuĭ lucru), a admite, a ceda (Let. 1, 139).

PRISTĂNI vb. v. accepta, admite, avantaja, concepe, conveni, favoriza, îngădui, înțelege, învoi, părtini, permite, privilegia, proteja, răbda, suferi, suporta, tolera.

pristăni vb. v. ACCEPTA. ADMITE. AVANTAJA. CONCEPE. CONVENI. FAVORIZA. ÎNGĂDUI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI. PĂRTINI. PERMITE. PRIVILEGIA. PROTEJA. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TOLERA.

pristăni (-nesc, -it), vb. – 1. A locui. – 2. A consimți. Sl. pristati, pristaną (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294). – Der. pristaniște, s. f. (port, liman), din sl. pristanište. Sec. XVIII, înv. Cf. pristini, vb. (Olt., a consimți), din sb. pristati, pristanem.