preschimbare sf [At: VĂCĂRESCUL, P. 54/17 / Pl: ~bări / E: preschimba] 1 Transformare. 2 (Reg; îs) ~ de șine Macaz. 3 Cedare a unui lucru în locul altuia, cam de aceeași valoare Si: schimbare.

PRESCHIMBARE, preschimbări, s. f. Faptul de a (se) preschimba; transformare, prefacere, schimbare. În nici un chip nu mă învoiesc cu preschimbarea pluralului în singular. MACEDONSKI, O. IV 43. ♦ (Neobișnuit) înfățișare, aspect sub care se prezintă un lucru transformat. În deosebite timpuri, sub deosebite preschimbări, multe idei... se regăsesc în sînul națiunilor moderne, ca un depozit strămoșesc. ODOBESCU, S. I 198.

preschimbare (desp. pres-chim-/pre-schim-) s. f., g.-d. art. preschimbării; pl. preschimbări

!preschimbare (pres-chim-/pre-schim-) s. f., g.-d. art. preschimbării; pl. preschimbări

preschimbare s. f. (sil. mf. pre-) → schimbare

PRESCHIMBARE s. 1. v. schimbare. 2. reînnoire. (~ permisului.) 3. v. metamorfoză.

PRESCHIMBARE s. 1. schimbare. (~ banilor.) 2. reînnoire. (~ permisului.) 3. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.)