PRESCHIMBARE, preschimbări, s. f. Faptul de a (se) preschimba; transformare, prefacere, schimbare. În nici un chip nu mă învoiesc cu preschimbarea pluralului în singular. MACEDONSKI, O. IV 43. ♦ (Neobișnuit) înfățișare, aspect sub care se prezintă un lucru transformat. În deosebite timpuri, sub deosebite preschimbări, multe idei... se regăsesc în sînul națiunilor moderne, ca un depozit strămoșesc. ODOBESCU, S. I 198.