PODINĂ, podini, s. f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligație, în Evul Mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație. 4. (Reg.) Podiș. – Din rus., sb. podina, ucr. podyna.

podină sf [At: CORESI, ap. TDRG / Pl: ~ni, (rar) ~ne / E: slv *подина cf srb podina] 1 Pardoseală de scânduri, de obicei, groase la casă, la pod¹ (2), la vechile străzi etc. 2 Fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, o pardoseală, un pavaj, un pod¹ (15) etc. Vz podea (6). 3 (Spc; lpl) Obligație a negustorilor brașoveni în Evul Mediu din Țara Românească de a întreține străzile Bucureștiului pavate cu scânduri. 4 (Spc; lpl) Taxă percepută în trecut la Iași pe carele cu produse care intrau în oraș în scopul întreținerii străzilor pavate cu scânduri. 5 (Îrg) Tavan de scânduri. 6 (Pop; pan) Suport pe care se clădește claia sau stogul de fân pentrua le feri de umezeală și de vite Si: (pop) pat¹, (reg) pod¹ (73). 7 (Pop; pex; pan) Parte de jos a stogului de fân Si: (reg) podlaș (4). 8 (Pop; pan) Mijloc al stogului. 9 (Reg; pan) Platformă de scânduri înălțată deasupra terenului ca loc de observație, de pază etc. 10 (Mol; Mun; pan) Platformă pe care sunt fixate pietrele morii de apă. 11 (Reg; pan) Piatră stătătoare a morii. 12 (Trs; pan) Fund al scocului la moara de apă. 13 (Reg; pan) Fund al jgheabului pe care se coboară buștenii la vale. 14 (Reg) Suprafață plană în regiunea de munte sau de deal. 15 (Reg) Regiune de șes mai înalt. 16 (Reg) Strat de prune ridicat la suprafața butoiului în timpul fermentației. 17 (Atm; Trs) Șale.

PODINĂ, podini, s. f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație. 4. (Reg.) Podiș. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna.

PODINĂ, podită, s. f. 1. Scîndură cu care se fac podurile, se. pardosesc încăperile etc. Intră în curte și apoi în grajd, pe nesimțite... Obosiți de drum, caii își schimbau picioarele pe rînd, bocănind în podină. MIHALE, O. 504. Umblă drumurile-n rînd, Padinile numărînd. PANN, P. V. I 106. ♦ Dușumea de scînduri sau tavan de scînduri. N-adăsta să-ți pice răspunsuri... nici din cer, nici din podina casei. La TDRG. ♦ Grosime, lățime cît are o scîndură de podea. O căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos, de o podină de gros. CREANGĂ, P. 213. 2. (Învechit și arhaizant) Estradă, podium. Pe podina din fundul ogrăzii, dincolo de odăile doamnei, s-a arătat gîdea... cercînd tăișul paloșului cu puricariul mîinii stîngi. SADOVEANU, N. P. 366. 3. (Popular) Suport alcătuit din bucăți de lemn, din scînduri sau din paie, pe care se clădește claia sau stogul; partea de jos a stogului. Iarna, fie zăpada cît de mare, omul poate să ridice tot finul, fără a pierde podina lui sub omăt. I. IONESCU, M. 403. 4. Fig. (Neobișnuit) Podiș, platou, terasă. E interesant acest sat, dar nu pentru el însuși, ci pentru podina pe care odihnește. GALACTION, O. I 119. – Pl. și: podine (SADOVEANU, F. J. 409).

PODINĂ ~e f. 1) Suport (din lemn, crengi etc.) pe care se clădește un stog sau o gireadă. 2) Pardoseală din scânduri. 3) Scândură întrebuințată la pardoseală. /<rus., sb. podina, ucr. podyna

podină f. 1. fiecare scândură groasă de stejar (din care se alcătuește podeala): mușchiu pletos de o padină de gros CR.; 2. podeală; 3. podeala de sus sau tavanul; 4. jumătatea unui stog de fân sau paie.

pódină f., pl. ĭ (sîrb. podina, bază, temelie [la un munte, la o claĭe ș. a.]. V. pod, podesc, zăpodină). Podea, estradă, înălțătură de scândurĭ (V. pătuĭac). Baza stoguluĭ, partea de jos pînă la tulpină (Mold.). Scîndură întrebuințată la pardoseală (Mold.) saŭ la tavan (Olt.) V. șchele.

podină (pardoseală) s. f., g.-d. art. podinii; pl. podini

podină s. f., g.-d. art. podinii; pl. podini

podină s. f., g.-d. art. podinii; pl. podini

PODINĂ s. v. dușumea, pardoseală, podea, scândură.

podină s. v. DUȘUMEA. PARDOSEALĂ. PODEA. SCÎNDURĂ.

podină, podini și podine, s.f. 1. (pop.) pardoseală de scânduri (la casă, la podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.) 2. (la pl.; înv.) obligație a negustorilor brașoveni, din Țara Românească, în evul mediu, de a întreține străzile Bucureștiului pavate cu scânduri; taxă percepută în trecut la Iași pe carele cu produse care intrau în oraș, pentru întreținerea străzilor pavate cu scânduri. 3. (înv. și reg.) tavan de scânduri. 4. (pop.) suport pe care se clădește claia de fân; pat; pod; partea de jos a stogului de fân, poclaj, podlaș; mijlocul stogului de fân. 5. (reg.) platformă de scânduri înălțată deasupra terenului care folosește ca post de observație, de pază. 6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă; pod. 7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apă; pod. 9. fundul jgheabului pe care se coboară buștenii la vale. 10. (reg.) suprafață plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de șes mai înalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafață butoiului în timpul fermentației. 12. (reg.) șale.

podină, podini, s.f. – 1. Pardoseală de scânduri. 2. Tavan de scânduri; pod. 3. Suport pe care se clădește claia de fân, realizat de obicei din crengi; pat, pod. 4. Podiș. 5. Strat de fructe măcinate ridicat la suprafața butoiului în timpul fermentației. 6. În expr. a avea podină = a moșteni avere, a proveni dintr-o familie cu stare materială bună. ♦ (onom.) Podină, nume de familie (590 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. podyna, rus., srb. podina „bază, temelie” (Scriban, DEX, MDA).