pódină f., pl. ĭ (sîrb. podina, bază, temelie [la un munte, la o claĭe ș. a.]. V. pod, podesc, zăpodină). Podea, estradă, înălțătură de scândurĭ (V. pătuĭac). Baza stoguluĭ, partea de jos pînă la tulpină (Mold.). Scîndură întrebuințată la pardoseală (Mold.) saŭ la tavan (Olt.) V. șchele.