PIPETĂ, pipete, s. f. Tub mic de sticlă (gradat), prevăzut cu o pompă de cauciuc, folosit pentru a picura, a lua, a măsura etc. o cantitate mică de lichid; picătoare. ♦ Tub prin care se toarnă un lichid dintr-un vas în altul. – Din fr. pipette.

pipetă sf [At: MARIN, F. 105/11 / Pl: ~te / E: fr pipette] 1 Tub mic de sticlă, simplu sau cu bulă de siguranță, subțiat la una dintre extremități, iar la cealaltă având o pară de cauciuc, folosit pentru a lua, pentru a măsura sau a turna o cantitate mică de lichid Si: (fam) picătoare, (rar) picuar. 2 (Rar) Tub cu care se trage un lichid dintr-un vas în altul.

PIPETĂ, pipete, s. f. Tub mic de sticlă (gradat), prevăzut cu o pară de cauciuc, folosit pentru a picura, a lua, a măsura etc. o cantitate mică de lichid; picătoare. ♦ Tub prin care se toarnă un lichid dintr-un vas în altul. – Din fr. pipette.

PIPETĂ, pipete, s. f. Tub mic de sticlă, subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu o pompă mică de cauciuc, folosit pentru a trage și a picura o cantitate mică de lichid; picător. ♦ Tub de sticlă subțiat la im capăt, folosit pentru a lua o anumită cantitate de lichid.

PIPETĂ s.f. Tub de sticlă umflat la mijloc și subțiat la un capăt, care se folosește pentru a lua o cantitate mică dintr-un lichid. [< fr. pipette].

PIPETĂ s. f. tub de sticlă subțiat la un capăt și cu o pompă de cauciuc la celălalt, pentru a lua și a picura o cantitate mică dintr-un lichid. (< fr. pipette)

PIPETĂ ~e f. 1) Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă, subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu un tub de cauciuc. 2) tehn. Tub prin care se toarnă un lichid dintr-un vas în altul. /<fr. pipette

*pipétă f., pl. e (fr. pipette, dim. d. pipe, pipă). Țevușoară de picurat un medicament, picurătoare.

pipetă s. f., g.-d. art. pipetei; pl. pipete

pipetă s. f., g.-d. art. pipetei; pl. pipete

pipetă s. f., pl. pipete

PIPETĂ s. picătoare, (rar) picuar.

PIPETĂ s. picătoare, (rar) picuar.