7 definiții pentru picător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PICĂTOR s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.
PICĂTOR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica1 + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PICĂTOR, picătoare, s. n. Tub de sticlă, subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu o mică pară de cauciuc pentru a-l putea umple și goli, numărînd picăturile de medicament lichid (introduse în ochi, urechi etc.); pipetă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PICĂTOR ~oare n. fam. Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt capăt cu o pompă de cauciuc; pipetă. /a pica + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!picător s. n., pl. picătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!picător s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
picător (pipetă) s. n., pl. picătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
picător, picătoaresubstantiv neutru
- 1. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pipetă
etimologie:
- Pica + sufix -ător. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.