11 definiții pentru osândire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSÂNDIRE, osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi.

OSÂNDIRE, osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi.

osândire sf [At: CORESI, EV. 538 / Pl: ~ri / E: osândi] (Înv) 1 Condamnare. 2 Reprobare a faptelor cuiva Si: dezaprobare. 3 Chin. 4 (Îla) În ~ Asuprit. 5 (Îal) Chinuit.

OSÎNDIRE, osîndiri, s. f. Acțiunea de a (se) osîndi și rezultatul ei; condamnare. A fost amestecat într-un complot... Asta i-a adus arestarea, judecarea și osîndirea la temniță pe viața. SADOVEANU, E. 49. ◊ Loc. adj. (Învechit) În osîndire = asuprit, chinuit, urgisit. Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie, Sub asprime pierind capul unui neam în osîndire. ALECSANDRI, P. A. 71. Dintre toți pătimașii, cel mai mult în osîndire Este omul care-ți scrie. CONACHI, P. 99.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

osândire (pop.) s. f., g.-d. art. osândirii; pl. osândiri

osândire (pop.) s. f., g.-d. art. osândirii; pl. osândiri

osândire s. f., g.-d. art. osândirii; pl. osândiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÂNDIRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

OSÎNDIRE s. (JUR.) condamnare, pedepsire, (înv.) certare, oblicire. (~ cuiva la închisoare.)

osîndire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.

Intrare: osândire
osândire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osândire
  • osândirea
plural
  • osândiri
  • osândirile
genitiv-dativ singular
  • osândiri
  • osândirii
plural
  • osândiri
  • osândirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osândire, osândirisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a osândi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: condamnare
    • format_quote A fost amestecat într-un complot... Asta i-a adus arestarea, judecarea și osîndirea la temniță pe viață. SADOVEANU, E. 49. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală În osândire = asuprit, chinuit, urgisit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie, Sub asprime pierind capul unui neam în osîndire. ALECSANDRI, P. A. 71. DLRLC
      • format_quote Dintre toți pătimașii, cel mai mult în osîndire Este omul care-ți scrie. CONACHI, P. 99. DLRLC
etimologie:
  • vezi osândi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.