Definiția cu ID-ul 41521:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSÂNDIRE, osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi.