NUR, nuri, s. m. (Pop.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

nur¹ sm [At: IST. AM. 85^r/6 / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: tc nur „strălucire, frumusețe”] (Pfm; mpl) 1 Calitate a unei femei sau a unei părți a ei de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei Si: (pop) nurețe, nuriță, vino-ncoace. 2 (Pgn) Aspect atrăgător al unei femei.

NUR, nuri, s. m. (Pop. și fam.) Calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; p. ext. aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

NUR, nuri, s. m. (Mai ales la pl.) Calitatea unei persoane (în special a unei femei) de a atrage, de a plăcea prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; aspect atrăgător al unei femei; p. ext. atracție. Stăpînul meu sutașul se închină cu sănătate nurilor dumnitale. SADOVEANU, D. P. 50. Îngrijește-te mai bine de starea în care m-au adus nurii matale. ALECSANDRI, T. I 68. ◊ Fig. Și de-abia întîia oară dînsu-n lume se arată Blond și plin de «vino-ncoace» ca și-al dragostelor nur! MACEDONSKI, O. I 242.

NUR ~i m. mai ales la pl. Aspect atrăgător al unei femei. * Cu ~i cu deosebită putere de atracție. A face ~i a-și etala grațiile pentru a seduce pe cineva. /<turc. nur

nuri m. pl. 1. grații: vezi că avea nuri, avea pe vino ’ncoace ISP.; 2. fig. cu nuri, favorabil: soarta începe a fi cu nuri AL. [Turc. NUR, strălucire, frumusețe].

nurĭ m. pl. (turc. [d. ar.] nur, lumină, splendoare, frumuseță; ngr. núri, mină, spirit). Grație, farmec al uneĭ femeĭ. – La Pan și nurițe (p. rimă).

nur (pop.) s. m., (mai frecv.) pl. nuri

nur (pop.) s. m., pl. nuri

nur s. m., pl. nuri

nuri pl.

NURI s. pl. v. sex-appeal.

nuri s. pl. v. SEX-APPEL.

nur (nuri), s. n. – Atracție, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se folosește mai ales la pl. – Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli.

HULUN NUR (DALAINOR, HULUNCHI), lac sărat în NE Chinei, în Pod. Bagra, la 539 m alt.; c. 1,1 mii km². Ad. max.: 9 m. În el se varsă râul Kerulen și de aici izv. râul Argun.

MAN LEBT NUR EINMAL IN DER WELT (germ.) trăiești numai o dată pe lume – Goethe, „Clavigo”, act. I, scena 1.

nuri s. m. pl. (pop.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul / grația ei; aspect atrăgător al unei femei; sex-appeal