Definiția cu ID-ul 503935:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
nur (nuri), s. n. – Atracție, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se folosește mai ales la pl. – Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli.