14 definiții pentru mărăciniș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRĂCINIȘ, mărăcinișuri, s. n. Desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet. – Mărăcine + suf. -iș.

MĂRĂCINIȘ, mărăcinișuri, s. n. Desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini; mărăcinet. – Mărăcine + suf. -iș.

mărăciniș sn [At: ISPIRESCU, L. 109 / V: (nob) mărăciș / Pl: ~uri / E: mărăcine + -iș] 1 Desiș, mulțime de mărăcini (1) Si: mărăcine (11). 2 Loc acoperit cu mărăcini (1) Si: spinărie, (reg) mărăcinet.

MĂRĂCINIȘ, ntărăcinișuri, s. n. Tufăriș de mărăcini. Drumul ieșea la un loc deschis, între mărăcinișuri înalte și dese. DUMITRIU, V. E. 74. Făt-Frumos... se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, E. 109.

MĂRĂCINIȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mărăcini. 2) Desiș de mărăcini. /mărăcine + suf. ~iș

mărăciniș n. locul unde au crescut mulți mărăcini.

mărăciníș n., pl. urĭ. Loc acoperit de mărăcinĭ: mărăcinișu de porumbele rămăsese neatins de plug (Sov. 240).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărăciniș s. n., pl. mărăcinișuri

mărăciniș s. n., pl. mărăcinișuri

mărăciniș s. n., pl. mărăcinișuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRĂCINIȘ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)

MĂRĂCINIȘ s. mărăcini (pl.), spinărie, (reg.) mărăcinet, spinăriș, spinet, spiniș. (S-a încurcat în ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRĂCINÍȘ s. n. Desiș sau mulțime de mărăcini (1), loc acoperit cu mărăcini ; spinărie, (regional) mărăcinet. Dacă văzu pe Făt-Frumos că vrea să poposească, se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, L. 109. Răsăreau viorele prin mărăcinișuri. LUC. VI, 147. Cine sînteți, fețe alese, Că străbateți crînguri dese. . . Ca să rupeți mîndrul strai Prin mărăciniș și scai? V. ROM. septembrie 1 954, 73. S-a lărgit suprafața de pășunat. . . prin lucrări de. . . curățare de mărăcinișuri. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 831. Cică atunci mărăcinișu și bălăriile irea cît casa. GRAIUL, I, 225. ◊ (În context figurat) M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. SADOVEANU, M. C. 10. – Pl.: mărăcinișuri. – Și: (neobișnuit) mărăciș s. n. PONTBRIANT, D. – Mărăcine + suf. -iș.

MĂRĂCÍȘ s. n. v. mărăciniș.

Intrare: mărăciniș
mărăciniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăciniș
  • mărăcinișul
  • mărăcinișu‑
plural
  • mărăcinișuri
  • mărăcinișurile
genitiv-dativ singular
  • mărăciniș
  • mărăcinișului
plural
  • mărăcinișuri
  • mărăcinișurilor
vocativ singular
plural
mărăciș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărăciniș, mărăcinișurisubstantiv neutru

  • 1. Desiș de mărăcini, loc acoperit cu mărăcini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Drumul ieșea la un loc deschis, între mărăcinișuri înalte și dese. DUMITRIU, V. E. 74. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos... se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, E. 109. DLRLC
etimologie:
  • Mărăcine + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.