MĂRĂCINÍȘ s. n. Desiș sau mulțime de mărăcini (1), loc acoperit cu mărăcini ; spinărie, (regional) mărăcinet. Dacă văzu pe Făt-Frumos că vrea să poposească, se opri și el mai cît colea, după un mărăciniș. ISPIRESCU, L. 109. Răsăreau viorele prin mărăcinișuri. LUC. VI, 147. Cine sînteți, fețe alese, Că străbateți crînguri dese. . . Ca să rupeți mîndrul strai Prin mărăciniș și scai? V. ROM. septembrie 1 954, 73. S-a lărgit suprafața de pășunat. . . prin lucrări de. . . curățare de mărăcinișuri. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 831. Cică atunci mărăcinișu și bălăriile irea cît casa. GRAIUL, I, 225. ◊ (În context figurat) M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. SADOVEANU, M. C. 10. – Pl.: mărăcinișuri. – Și: (neobișnuit) mărăciș s. n. PONTBRIANT, D. – Mărăcine + suf. -iș.