4 definiții pentru mânel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mânel sn [At: ALR I, 917/80 / Pl: ~e / E: mâner] (Ban; Trs) Mâner (1).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNEL s. v. coadă, mâner.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mînel s. v. COADĂ. MÎNER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNÉL s. n. (Prin Ban. și sudul Transilv.) Mîner (1). Mînelu secerii. ALR I 917/80, cf. 917/56, 61. Mînęlele dă la mezdreauă. ALR II 6 639/64, cf. 5 043/64, A I 17, 35, com. din POIANA VAȘCĂU. - Pl.: mînele. – De la mîner.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mânel
mânel substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)