mili¹ vr [At: MAT. FOLK. 1078 / E: milă¹] (Olt) A se milostivi (1).

mili² vti [At: REV. CRIT. III, 160 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mierli²] 1-2 (Trs; îe) A-i ~ (cuiva) ochii sau a ~ din ochi A moțăi de oboseală, de beție etc.

mili³- [At: DN³ / E: fr milli-] Element prim de compunere savantă având semnificația „a mia parte”.

MILI- Element prim de compunere savantă avînd semnificația „a mia parte”. [< fr. milli-, cf. lat. mille – o mie].

MILI- elem. „a mia parte”. (< fr. milli-, cf. lat. mille, o mie)

*milésc (mă), V. milostivesc.

*mili-, prefix care, în sistema metrică, arată un submultiplu și care înseamnă a mia parte din, ca: miligram, milimetru.

MILI vb. v. îndura, milostivi.

mili vb.v. ÎNDURA. MILOSTIVI.

MILI² vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Prin sudul Transilv., în e x p r.) A-i mili (cuiva) ochii sau a mili din ochi = a i se închide și a i se deschide cuiva ochii din cauza oboselii, a beției etc.; a moțăi. REV. CRIT. III, 160. - Prez. ind.: milesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i².

MILl¹ vb. IV. R e f l. (Olt.) A fi cuprins de milă¹; a se milostivi, a se îndura; a se înduioșa. Foarte mult se milea Și așa frate-i zicea. . . Na barda de-ți fă colnic. MAT. FOLK. 1 078, cf. CIAUȘANU, V. 179. S-a milit de mîț și l-a luat în sîn. PLOPȘOR, C. 102. Buna Precista. . . Tare râu se cruci Și de mine se mili. GR. S. VI, 101. – V. milă¹.