MILl¹ vb. IV. R e f l. (Olt.) A fi cuprins de milă¹; a se milostivi, a se îndura; a se înduioșa. Foarte mult se milea Și așa frate-i zicea. . . Na barda de-ți fă colnic. MAT. FOLK. 1 078, cf. CIAUȘANU, V. 179. S-a milit de mîț și l-a luat în sîn. PLOPȘOR, C. 102. Buna Precista. . . Tare râu se cruci Și de mine se mili. GR. S. VI, 101. – V. milă¹.