16 definiții pentru maturație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATURAȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.

MATURAȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.

maturație sf [At: MAT. MEDIC. 123 / V: (înv) ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr maturation] 1 Proces de maturizare, de evoluare spre starea de maturitate (1) Si: (pop) coacere. 2 (Blg) Totalitate a modificărilor suferite de celulele sexuale înainte de maturizarea lor. 3 (Teh) Modificare în timp, într-un sens dorit, a unora dintre proprietățile unui material sau ale unui produs, datorită unor fenomene fizico-chimice sau biologice.

MATURAȚIE s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism întreg, pînă la dezvoltarea morfofiziologică completă. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă anumite substanțe sau sisteme coloide, preparate pe cale chimică sau prin fermentare, înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare.

MATURAȚIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. pînă la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanță pînă ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrînire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron. -ți-e, gen. -iei, var. maturațiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio].

MATURAȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr. maturation, lat. maturatie)

MATURAȚIE ~i f. 1) Ansamblu de transformări sau de faze succesive prin care trece un organism până când ajunge la nivelul dezvoltării morfologice complete. 2) Ansamblu de modificări suferite de o celulă sexuală până ce ajunge să fie aptă pentru fecundare. 3) Totalitate de transformări fizice sau chimice prin care trece o substanță pentru a ajunge la proprietățile ei optime. /<fr. maturation

MATURAȚIUNE s.f. v. maturație.

*maturațiúne f. (lat. maturátio, -ónis). Coacerea fructelor. Fig. Coacerea unuĭ buboĭ. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maturație (desp. -ți-e) s. f., art. maturația (desp. -ți-a), g.-d. art. maturației; pl. maturații, art. maturațiile (desp. -ți-i-)

maturație (-ți-e) s. f., art. maturația (-ți-a), g.-d. art. maturației; pl. maturații, art. maturațiile (-ți-i-)

maturație s. f. (sil. -ți-e), art. maturația (sil. -ți-a), g.-d. art. maturației; pl. maturații, art. maturațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MATURAȚIE s. (BOT.) coacere. (~ fructelor. )

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATURÁȚIE s. f. 1. Proces de maturizare,de evoluare spre starea de maturitate (1); (popular) coacere. Cf. MAT. MEDIC. 123. Timpul maturațiunei fructelor. BARASCH, B. 23. Așteptarea maturațiunii cataractei [în vederea operării ei] e pentru autor o poziție fundamental greșită. PARHON, B. 179. ♦ (Biol.) Totalitatea modificărilor suferite de celulele sexuale înainte de maturizarea lor. Cf. DM. 2. (Tehn.) Modificare în timp, într-un sens dorit, a unora dintre proprietățile unui material sau ale unui produs, datorită unor fenomene fizico-chimice sau biologice. Cf. DP. - Pronunțat: -ți-e. – Pl.: maturații. – Și: (învechit) maturațiúne s. f. – Din fr. maturation.

MATURAȚIÚNE s. f. v. maturație.

Intrare: maturație
maturație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maturație
  • maturația
plural
  • maturații
  • maturațiile
genitiv-dativ singular
  • maturații
  • maturației
plural
  • maturații
  • maturațiilor
vocativ singular
plural
maturațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maturațiune
  • maturațiunea
plural
  • maturațiuni
  • maturațiunile
genitiv-dativ singular
  • maturațiuni
  • maturațiunii
plural
  • maturațiuni
  • maturațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maturație, maturațiisubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă sexuală, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: maturizare
    • 2.1. Îmbătrânire a materialelor sau a produselor nemetalice. DN
  • 3. Stadiu de colectare a unui abces. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.