MATURÁȚIE s. f. 1. Proces de maturizare,de evoluare spre starea de maturitate (1); (popular) coacere. Cf. MAT. MEDIC. 123. Timpul maturațiunei fructelor. BARASCH, B. 23. Așteptarea maturațiunii cataractei [în vederea operării ei] e pentru autor o poziție fundamental greșită. PARHON, B. 179. ♦ (Biol.) Totalitatea modificărilor suferite de celulele sexuale înainte de maturizarea lor. Cf. DM. 2. (Tehn.) Modificare în timp, într-un sens dorit, a unora dintre proprietățile unui material sau ale unui produs, datorită unor fenomene fizico-chimice sau biologice. Cf. DP. - Pronunțat: -ți-e. – Pl.: maturații. – Și: (învechit) maturațiúne s. f. – Din fr. maturation.