matriță sf [At: VALIAN, V. / V: măt~ / Pl: ~țe / E: ger Matrize] 1 Dispozitiv în care a fost prelucrat negativul formei pe care trebuie să o aibă o piesă ce se fabrică prin deformare plastică, sub presiune Vz formă, tipar. 2 Piesă a mașinii tipografice în care este gravat sau imprimat negativul literelor sau al formelor.

MATRIȚĂ, matrițe, s. f. Unealtă cu o cavitate interioară, alcătuită din unul sau mai multe elemente, folosită la fasonarea, prin deformare plastică, sub presiune, a unor materiale. ♦ Formă în care se toarnă literele de tipografie.

MATRIȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize].

MATRIȚĂ s. f. 1. unealtă în care s-a executat negativul formei ce urmează să fie dată unui material prin deformare plastică. 2. piesă a mașinii tipografice în care e gravat negativul literelor. (< germ. Matrize)

MATRIȚĂ ~e f. 1) Unealtă folosită la modelarea prin deformare plastică sub presiune a unor materiale. 2) Formă în care se toarnă caracterele tipografice. /<germ. Matrize

mătriță² sf vz matriță

matriță (formă) (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matriței; pl. matrițe

matriță (formă) (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matriței; pl. matrițe

matriță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matriței; pl. matrițe

MATRÍȚĂ (< germ.) s. f. 1. (TEHN.) Unealtă alcătuită dintr-una sau mai multe părți, folosită la fasonarea unul material prin deformarea lui plastică sub presiune. Se deosebesc m. de forjat, m. de predat, m. de injectat mase plastice etc. 2. (POLIGR.) M. de linotip = m. folosită la turnarea literelor de linotip. ◊ M. de monotip = m. paralelipipedică care are gravată pe una din fețele frontale floarea literei; se folosește la turnarea literelor. ◊ M. de stereotipie = m. confecționată din carton special, pe care se imprimă forma inversă formei tipografice.

MATRIȚĂ s. f. 1. Unealtă folosită la fasonarea prin deformare plastică, prin presiune, a unor materiale. V. f o r m ă, t i p a r. Ne servim de nicovale și ciocane, numite matrițe, care au tăiate pe suprafața lor profilul pieselor de forjat. IOANOVICI, TEHN. 120, cf. 114. Și azi pila constituie auxiliarul cel mai prețios al muncitorului în atelierele sărac utilate, la lucrări de montaje, la fabricarea matrițelor, în sculării. ORBONAȘ, MEC. 217, cf. 235. O matriță cu ghevint. . . se înșurubează cu șurubul de recul. IONESCU-MUSCEL, FIL. 445, cf. id. ȚES. 393, NOM. MIN. I, 97. În prezent, avem corhandate la șapte întreprinderi din țară aproape 300 de matrițe, care ne trebuie pentru fabricarea fitingurilor. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 849. Săpăturile conduse de specialiștii muzeului au descoperit. . . un atelier monetar, cu piesele lui caracteristice, cu unele din matrițele folosite atunci. ib. 1 963, nr. 6 079. 2. Piesă a mașinii tipografice în care este gravat sau imprimat negativul literelor sau al formelor. Cf. VALIAN, V., MOLIN, V. T. 54. Matriță de linotip. DP. Matriță de stereotipie, ib. - Pl.: matrițe. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mătríță s. f. KLEIN, D. 156. – Din germ. Matrize.

MĂTRÍȚĂ² s. f. v. matriță.