izină sf [At: PĂCALĂ, M. R. 525 / V: (reg) izână / Pl: ~ne / E: srb jezina] (Reg) 1 Slăbiciune provocată de traiul în mizerie. 2 (Îe) A scoate pe cineva din ~ A-l ridica deasupra nevoilor. 3 (Îe) A băga pe cineva în ~ A-l înfricoșa foarte rău. 4 Murdărie mare. 5 Murdărie a rufelor purtate până se înnegresc. 6 Murdărie de pe trup Cf jeg, lip, rapăn. 7 Rugină. 8 (Îe) A băga rufele la ~ A spăla rufele fără a le curăța bine. 9 (Îae) A muia rufele foarte murdare în apă rece, încât murdăria nu mai poate fi curățată. 10 (D. rufe; îe) A intra în ~ A se înnegri de praf și transpirație. 11 (Îe) A scoate rufele din ~ A le spăla foarte bine, până se albesc.

IZINĂ s. f. (Regional) 1. Murdărie a rufelor sau a hainelor purtate prea mult. ◊ Expr. A băga rufele în izină = a băga rufele în boală, v. boală. 2. Dezvoltare anormală; piperniceală.

IZINĂ s. f. (Reg.) 1. Murdărie a hainelor sau a rufelor purtate prea mult sau necurățate bine. 2. Dezvoltare insuficientă; piperniceală. – Sb. jezina „slăbiciune” (provenită din boală).

izínă f. fără pl. (rus. izĭán, bg. zĭan, sîrb. zijan, pagubă d. turc. ziĭan, pagubă. V. izinesc, ĭezină). Olt. (pronunțat izînă). Slăbiciune de boală, de traĭ răŭ, de frică.

izână sn vz izină

IZINĂ s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

izină s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

IZINĂ, izine, s. f. 1. Lîncezeală, moleșeală. 2. Jeg, murdărie. (din sb. jèzina (Drăganu; DAR); der. izini vb. IV)

izină (izine), s. f. – 1. Slăbiciune, moliciune, lîncezeală. – 2. Murdărie, jeg. Sb. jèzina (Drăganu, Dacor., VII, 134; DAR). – Der. izini, vb. (a slăbi; a murdări).