opțiuni
  • info

10 definiții pentru irupere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRUPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe.

IRUPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei. – V. irupe.

irupere sf [At: DA ms / V: ~ump~ / Pl: ~ri / E: irupe] 1 (Ieșire la iveală sau) manifestare bruscă și puternică Si: irupție (1-2), izbucnire, năpădire. 2 Revărsare bruscă a apelor unui râu Si: irupt1 (3), irupție (3), năpădire, năvălire. 3 (Fig) Revărsare.

IRUPERE, iruperi, s. f. Acțiunea de a irupe și rezultatul ei; irupție. – Variantă: irumpere (CAMIL PETRESCU, N. 152) s. f.

irumpere sf vz irupere

IRUMPERE s. f. v. irupere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

irupere (izbucnire) s. f., g.-d. art. iruperii; pl. iruperi

irupere (izbucnire violentă) s. f., g.-d. art. iruperii; pl. iruperi

irupere s. f. rupere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRUPERE s. v. erupție.

IRUPERE s. erupție, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire, țîșnire. (~ petrolului din pămînt.)

Intrare: irupere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irupere
  • iruperea
plural
  • iruperi
  • iruperile
genitiv-dativ singular
  • iruperi
  • iruperii
plural
  • iruperi
  • iruperilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irumpere
  • irumperea
plural
  • irumperi
  • irumperile
genitiv-dativ singular
  • irumperi
  • irumperii
plural
  • irumperi
  • irumperilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

irupere, iruperisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi irupe DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.