8 definiții pentru țâșnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂȘNIRE, țâșniri, s. f. Acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă. – V. țâșni.

ȚÂȘNIRE, țâșniri, s. f. Acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; apariție, săritură bruscă. – V. țâșni.

țâșnire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: țâșni] 1 Ieșire cu presiune a lichidelor, vaporilor, prafului etc. printr-o deschizătură. 2 (D. flăcări, lichide) Înălțare bruscă și cu putere (sub impulsul unor forțe din afară). 3 (D. ființe) Pornire bruscă într-o direcție. 4 (D. ființe) Ridicare rapidă și bruscă. 5 (D. ființe) Apariție bruscă, impetuoasă. 6 (Fig) Apariție treptată, dând impresia de mișcare. 7 Constituire bruscă. 8 Izbucnire în forță.

ȚÎȘNIRE, țîșniri, s. f. Acțiunea de a țîșni; apariție, săritură bruscă. Îl interesa și îl amuza țîșnirea neîntreruptă a șobolanilor de cîmp, care le tăiau necontenit calea. CAMIL PETRESCU, N. 90. ♦ Fig. Izbucnire, răbufnire neașteptată, explozie (3). Fără voia mea, cu aceeași gratuitate cu care mă pregăteam de țîșnire, mă trezesc zîmbind admirativ. CAMIL PETRESCU, P. 64.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țâșnire s. f., g.-d. art. țâșnirii; pl. țâșniri

țâșnire s. f., g.-d. art. țâșnirii; pl. țâșniri

țâșnire s. f., g.-d. art. țâșnirii; pl. țâșniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂȘNIRE s. erupție, irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire. (~ petrolului din pământ.)

ȚÎȘNIRE s. erupție, irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire. (~ petrolului din pămînt.)

Intrare: țâșnire
țâșnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâșnire
  • țâșnirea
plural
  • țâșniri
  • țâșnirile
genitiv-dativ singular
  • țâșniri
  • țâșnirii
plural
  • țâșniri
  • țâșnirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâșnire, țâșnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a țâșni și rezultatul ei; săritură bruscă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl interesa și îl amuza țîșnirea neîntreruptă a șobolanilor de cîmp, care le tăiau necontenit calea. CAMIL PETRESCU, N. 90. DLRLC
etimologie:
  • vezi țâșni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.